Izzy (partea 9)

Am lasat-o balta, nu aveam chef sa ma cert cu ea. Ne-am baut cappucino-urile apoi am plecat. Mi-am dat seama si ca nu mai avea rost sa ii zic nimic. Daca doar pentru ca o inselase ajunsese sa nu se mai ingrijeasca, sa sufere atat de mult incat sa ia antidepresive, cum ar fi daca ar afla ca eu am fost cea cu care a inselat-o?

A doua zi m-am dus pana la libraria de unde imi cumparam carti – singura, nu aveam chef sa o mai vad pe Kelly asa – ca sa imi cumpar partea a doua a unei carti pe care tocmai o terminasem. Dupa, in drum spre casa, cineva m-a strigat. Era Alex. “Perfect, nu mai de el nu avem chef acum .. ”
-Ce faci, scumpo? Iar ti-ai luat de citit? Niciodata nu te plictisesti, nu?
-Nu, am spus eu rece si am marit pasul.
-Te grabesti cumva? Te deranjez?
-Sincer da. Nu am deloc chef de tine, mai ales acum.
-Stii ce, eu doar am vrut sa te ajut. Am facut sex. Nu ai cum sa mai schimbi asta. Poti macar sa apreciezi ca incerc sa te scot din cacat.
-Bine, ai dreptate. Acum esti fericit? Poti sa ma lasi in pace?
-Imediat dupa ce o sa afli ce se intampla daca ma refuzi.
-Hai, zi.
Doar ca nu a zis nimic. M-a luat in brate si m-a sarutat. Am incercat sa il imping dar ce poate face o fata ca mine cand un tip care merge de atata timp la sala o tine strans? Nu avea rost sa ma smucesc pentru ca oricum nu rezolvam nimic; poate doar ramaneam cu vanatai pe maini.
-Izzy?! Nu pot sa cred ca Alex a avut dreptate! striga Kelly care tocmai venea spre noi.
“Ce naiba …..?!”
-Vezi? Ti-am zis ca e o curva si ca nu poti avea incredere in ea. Nu ma credeai si acum ti-am dovedit-o. De cand ne-am combinat se da la mine si incearca sa ma convinga sa te las pe tine pentru ea. Imi pare rau ca ti-am zis abia acum.
-Kelly, dar te minte! Doar nu poti sa crezi asa ceva! Ne cunoastem de atata timp, stii ca poti avea incredere in mine!
-Mda, vad. Intai te culci cu el, apoi va sarutati asa, pe strada, unde poate sa va vada oricine. E clar ca nu pot sa am incredere in nici unul!
-Kelly, dar nu …
-Tu nu mai ai ce discuta cu mine, esti doar o curva! Nu meriti nici macar sa iti dau o palma!
Apoi a plecat. Atunci a fost ultima oara cand am vazut-o pe Kelly. M-am asezat pe trotuar, am inceput sa plang si mi-am aprins o tigara. Alex se asezase langa mine si vorbea ceva, dar nu imi pasa ce zicea. Auzeam ca prin vis “pentru ca m-ai refuzat” … “ai fost o proasta” … “ai primit ce meriti” … La un moment dat m-am ridicat si am plecat iar Alex ma tot striga dar nu m-am intors. Se pare ca acum era randul meu sa se uite lumea ciudat la mine pe strada.

Ziua urmatoare, Alex m-a sunat de multe ori dar nu i-am raspuns. Cred ca mi-a dat si mesaj dar nici macar nu l-am citit. Dupa cateva ora, cineva a batut la usa. “Surpriza”, era chiar el. I-am inchis usa in nas dar a tinut-o cu piciorul.
-Dispari din usa mea, scarba!
-Izzy, trebuie sa iti zic ceva … Am vorbit cu sora lui Kelly mai devreme si … Izzy, Kelly a murit. Au gasit-o dimineata. Si-a taiat venele.

Izzy (partea 8)

Dupa, nu am mai auzit decat tonul. Se pare ca in sfarsit puteam sa aleg: sa ii spun lui Kelly ce s-a intamplat cu adevarat si sa o pierd? Sa o las sa creada ca Alex a inselat-o cu altcineva si sa risc sa afle mai tarziu adevarul?

M-am hotarat ca ii voi spune, indiferent ce ar urma dupa. Am sunat-o imediat dupa ce am vorbit cu Alex si i-am propus sa iesim la o cafea, sa mai vorbim despre cele intamplate. Desi la inceput a ezitat, pana la urma a acceptat si ne-am intalnit la cafeneaua noastra preferata din centru.
Cand a ajuns, aproape ca m-am speriat de ea. Avea niste cearcane oribile cum nu am mai vazut niciodata, nu era fardata, avea parul prins neglijent intr-un coc iar hainele pareau pur si simplu aruncate pe ea. Niciodata nu am inteles de ce, atunci cand sufera dupa un barbat, femeile nu se mai ingrijesc.
I-am zambit si am inbratisat-o apoi am intrat. Ne-am asezat la o masa si am comandat amandoua un cappucino cu rom, preferatul nostru. Cand mi-am scos pachetul de tigari si mi-am aprins una, Kelly a luat si ea o tigara si a aprins-o, chiar daca se lasase in urma cu cateva luni si chiar daca niciodata nu fumase din tigarile mele pentru ca le considera prea tari. As fi vrut sa ii zic ceva dar nu stiam cu ce sa incep: sa o iau pe ocolite, sa ii spun direct? Nici macar nu alesesem un loc bun unde sa vorbesc cu ea, putea sa imi faca o scena chiar aici, in fata tuturor acestor oameni. Pana la urma ea a fost cea care a deschis discutia:
-Uite .. stiu ca m-ai chemat aici ca sa ma consolezi dar chiar nu are rost, ma simt bine … in ciuda celor intamplate, adica.
-Kelly, sunt prietena ta cea mai buna, nu trebuie sa ma minti. Stiu perfect cum te simti si imi dau seama cat de greu iti e acum dar …
-…niciun dar. Ti-am zis, ma simt bine. Tocmai pentru ca esti prietena mea ar trebui sa nu insisti si sa te porti ca intotdeauna.
-Dar ma port ca intotdeauna.
-Nu. Ai vrut sa iesim ca sa vezi in ce stare sunt, ca sa ma inveselesti si ca sa imi explici cat de nenorociti sunt barbatii si sa imi zici ca sunt prea buna pentru el si nu ma merita.
-De fapt, te-am chemat pentru altceva.
-Zau? Pentru ce? spuse ea incepand sa rada.
Atunci mi-am dat seama ca ceva nu se potriveste. In ziua cand venise la mine, Kelly era distrusa (ceea ce era de asteptat) dar acum era calma. Prea calma. Parea ca vorbim despre ceva ce s-a intamplat acum cateva luni, ceva peste care a trecut si care acum nu o mai afecteaza.
-Kelly, ce e cu tine? Pari .. cumva.
-Sunt bine, ti-am zis. De ce ti-e atat de greu sa intelegi?
-Mda, vad ca esti bine. Dar nu inteleg de ce esti atat de bine.
-Doxepin.
-Poftim?
-Antidepresivele maica-mii. Am luat cateva mai devreme.
-Esti nebuna? Ce ti-a venit?
-Ma saturasem, bine? Tu nu stii cum e! Tu nu suferi cat e ziua de lunga, oamenii nu se uita ciudat dupa tine pe strada pentru ca te plimbi aiurea seara plangand …
-Offf, dar toti trecem prin asta la un moment dat, Kelly. Trebuie sa fi puternica si o sa treci peste asta singura. Cu ajutorul meu, adica. Dar singura, fara sa iei tampenii.
-Eu nu sunt ca tine, Izzy! Tu nu suferi niciodata. Sau daca o faci, nu o arati. Mereu esti cu zambetul pe bune, mereu ti totul sub control. Eh, uite ca asta e felul meu de a tine lucrurile sub control.
Am lasat-o balta, nu aveam chef sa ma cert cu ea. Ne-am baut cappucino-urile apoi am plecat. Mi-am dat seama si ca nu mai avea rost sa ii zic nimic. Daca doar pentru ca o inselase ajunsese sa nu se mai ingrijeasca, sa sufere atat de mult incat sa ia antidepresive, cum ar fi daca ar afla ca eu am fost cea cu care a inselat-o?

Se pare ca povestioara a ajuns deja la a 8-a parte. Sa spun sincer, nu ma asteptam, mai ales ca atunci cand am inceput sa o scriu nu trebuia sa aiba nici macar a doua parte.
Am inceput cu ceva care nu avea prea multa legatura cu ce a iesit pana la urma. Pur si simplu aveam chef sa scriu ceva despre un cuplu; ceva scurt. Ea se scoala (vezi Izzy -- partea 1), simte miros de cafea din bucatarie, isi da seama ca El e acolo, se uita la El cum sta la geam, El se intoarce, ii spune cat de frumoasa e si o ia in brate.
Am lasat asta in stadiul de ciorna vreo 2 luni, cred, pana cand m-am hotarat sa modific putin si .. asa a iesit Izzy. De fapt, chiar daca am ajuns la partea a 8-a, nu am scris decat de vreo 3 ori. Cate 2-3 parti intr-o zi, dupa care am facut o pauza considerabila pentru ca .. nu stiam ce sa mai scriu.
Ultima parte -- adica aceasta -  am scris-o pe 11 iulie. Inca nu e terminata dar prefer sa public ce am scris pana acum decat sa mai stau o luna-doua fara sa mai pun nimic. Daca aveti idei despre ce as putea scrie in continuare, nu m-ar deranja sa mi le spuneti :) Si as vrea sa va rog sa nu mai lasati comentarii de genul “genial” (pentru ca in primul rand stiu foarte bine ca ceea ce scriu nu e ‘genial’), “:X:X:X:”, “super”, etc. Prefer sa lasati comentarii de genul: “imi place ca…”, “nu imi place ca…”

Izzy -- partea 7

-Scumpo, ti-am zis: te plac mult si vreau sa fim impreuna. Acum ca m-am despartit de Kelly putem sa fim impreuna fara ca ea sa comenteze ceva. Ideea era sa ma despart de ea, nu sa va certati voi. Asa ca de ce sa ii spun de tine cand puteam sa ii spun de alta pe care oricum nu o suporta?

Nu stiam ce sa zic. Era o gluma, poate? Nu se putea sa fi scapat pur si simplu basma curata; nu meritam asta. Kelly trebuie sa afle adevarul, indiferent daca asta inseamna sa o pierd. Nu se poate sa o las sa creada ca Alex a inselat-o cu altcineva, sa incerc sa o fac sa se simta mai bine, sa planga pe umarul meu .. stiind ca de fapt din cauza mea sufera.
-Izzy? Mai esti acolo? intreba Alex, intrerupandu-mi sirul gandurilor.
-Da .. scuze .. ma gandeam.
-Cum sa imi multumesti?
-Poftim?! Pentru ce sa iti multumesc?
-Ca te-am scos din cacat, poate? Ca acum nu va mai trebui sa te certi cu Kelly din cauza a ceva ce nu trebuie sa afle niciodata.
-Nu imi vine sa cred ca spui asta! Chiar crezi ca nu ii voi spune? Nu o sa ii ascund asta, Alex.
-Stii ce? E treaba ta! Am incercat sa te ajut, ca sa ramai prietena cu Kelly, dar nu apreciezi. Spune-i! Putin imi pasa!
Dupa, nu am mai auzit decat tonul. Se pare ca in sfarsit puteam sa aleg: sa ii spun lui Kelly ce s-a intamplat cu adevarat si sa o pierd? Sa o las sa creada ca Alex a inselat-o cu altcineva si sa risc sa afle mai tarziu adevarul?

Izzy – partea 6

-Irene? Care Irene? ramasesem socata. Nu intelegeam nimic.
-Hai, ma, ca o stii si tu! Tipa aia cu care a fost coleg de liceu. Aia roscata, cu par lung, de care s-a tinut un an intreg. Ea il refuza mereu pentru cele mai stupide motive asa ca el a renuntat .. cel putin asa credeam. Se pare ca si dupa 4 ani tot cu gandul la ea e.
-Dar nu inteleg .. cum ai aflat de ea?
-Ieri seara l-am sunat pe Alex dar mi-a raspuns aia la telefon. Se mataia si chicotea intr-una. Spunea intr-una cat de bun e Alex la pat. Am crezut ca e vreo gluma proasta de-a lui dar dupa aceea s-a auzit vocea lui. O intreba pe ‘scumpa’ daca i-a fost dor de el cat a fost la dus, apoi mi-a inchis. Am incercat sa il mai sun dar nu raspundea, apoi te-am sunat pe tine dar nici tu nu ai raspuns, cred ca dormeai la ora aia..
-Dar .. mesajul? m-am balbait eu, inca socata.
-Pana la urma Alex mi-a raspuns si, iti dai seama, am inceput sa tip la el. A inceput sa se scuze, sa spuna ca nu a insemnat nimic, minciunile lui obisnuite. I-am spus sa imi zica doar cine e la el acasa si mi-a spus ca e Irene. Apoi i-am inchis si i-am dat curvei mesaj. Dar tu de unde stiai de asta?
-Pentru ca mesajul .. mi l-ai dat mie.
-Tie? Cum adica? Vai, ce proasta sunt! Cred ca in loc sa ii dau ei ti-am dat tie, esti imediat dupa ea in agenda. Dar de ce nu m-ai sunat sa ma intrebi ce e cu mesajul?
-Te-am sunat dar mi-ai inchis, ai uitat? Apoi ti-ai inchis mobilul.
-Mda, l-am trantit pe jos si nu mai merge. D-aia nici nu te-am sunat inainte sa vin la tine.
-Nu-i nimic ..
-Uite .. eu nu pot sa mai stau, am trecut pe la tine doar ca sa iti povestesc chestia asta. I-am spus lui Alex ca o sa trec azi pe la el ca sa imi iau ce mai lasasem pe acolo, spuse ea, ridicandu-se si indreptandu-se spre usa.
-Sigur, nu e nicio problema. Mai vorbim. Ai grija de tine si nu mai plange pentru el, nu te merita!
-Stiu, zambi ea. Vorbim mai incolo, te pup!

Nu mai intelegeam nimic. M-am gandit ca e  doar un vis idiot. Pur si simplu nu imi venea sa cred. De ce i-ar fi spus Alex ca a fost cu Irene? Si cum s-a nimerit sa imi dea mie mesaj? Poate ca doar ma testa, sa vada daca recunosc sau nu. M-am hotarat ca e timpul sa il sun pe Alex. Suna .. suna .. suna .. dar nu raspundea. Exact cand sa inchid, a raspuns:
-Da?
-In sfarsit ai raspuns! Care e faza cu Irene?
-Sa inteleg ca ai vorbit cu Kelly.
-Mda am vorbit cu ea si mi-a spus ca tu i-ai zis ca Irene a venit la tine aseara.
-Pai .. da.
-Cum adica “pai da”?! Eu am venit la tine, nu Irene.
-Scumpo, ti-am zis: te plac mult si vreau sa fim impreuna. Acum ca m-am despartit de Kelly putem sa fim impreuna fara ca ea sa comenteze ceva. Ideea era sa ma despart de ea, nu sa va certati voi. Asa ca de ce sa ii spun de tine cand puteam sa ii spun de alta pe care oricum nu o suporta?

Izzy – partea 5

La un moment dat, cineva a sunat la sonerie. Nu asteptam pe nimeni asa ca nu m-am obosit sa ma ridic sa ma duc la usa sa vad cine e. Din pacate insista si suna intr-una asa ca m-am ridicat nervoasa de pe scaun si m-am dus spre usa.
-Izzy!! Stiu ca esti acasa, deschide! Trebuie sa vorbesc urgent cu tine!
Am incremenit in fata usii. Era vocea lui Kelly.
De ce a trebuit sa vina aici? Bine, as fi mers eu la ea dar .. cand ma simteam pregatita. Cacat, nu poti fi pregatita pentru momentul in care ii spui prietenei tale cele mai bune ca tocmai te-ai culcat cu iubitul ei.
-Izzy! striga ea din nou.
Mi-am facut curaj si am deschis usa, nestiind la ce sa ma astept. In fata mea nu era Kelly. Era o fata nearanjata, care arata in ultimul hal si era desfigurata de plans. Nu imi venea sa cred ca din cauza mea arata asa.
-Scuza-ma .. eram la dus, nu te-am auzit. Intra.
Ea nu zicea nimic, era ca un zombie. A intrat in casa si s-a aruncat pe canapea. M-am asezat tacuta langa ea si a inceput sa planga, sa ma ia in brate si sa ma stranga tare.
-Kelly… am soptit eu.
S-a ridicat brusc si s-a sters pe fata cu un servetel.
-Da, scuze. Asta am facut toata ziua, doar am plans.
-Imi pare rau, sincer.
-M-am despartit de Alex, a soptit dupa care a inceput iar sa planga.
-Era de asteptat ….
-Mda, presupun ca ti-ai dat seama din momentul in care m-ai vazut. Curvar nenorocit!
-Kelly .. poate ca nu s-a intamplat exact asa cum crezi tu. Poate ca ..
-Poate ca ce? Nici macar nu stii despre ce e vorba. De data asta nu doar ca s-a dat la una la vreo petrecere! De data asta m-a inselat pe bune, s-a culcat cu alta! Asta nu o sa i-o iert niciodata!
-Cu ..alta? stia ca eram eu, imi si daduse mesaj. De ce nu zicea direct ‘cu tine’?
-Izzy, ce naiba ai? Da, cu alta! Doar nu ai fi vrut sa ma insele cu altul. S-a culcat cu curva aia de Irene.

Izzy – partea 4

Mi-am dat seama ca nu mai avea niciun rost sa stau acolo. In primul rand, Alex ma enerva la culme! Desi toti credeau ca el si Kelly se inteleg bine si tine la ea, nu parea sa il intereseze chiar deloc ca relatia lor s-a terminat.  Pe langa asta, faptul ca era atat de calm ma scotea din minti, mai ales ca in loc sa ma linisteasca sau macar sa discute normal, ma lua la misto. In al doilea rand, chiar daca nu mai tineam minte mare lucru din noaptea trecuta Alex imi provoca o oarecare scarba. Inca nu imi venea sa cred ca eu am fost cea care a inceput cu avansurile si mai ales nu imi venea sa cred ca am mers la el acasa. Si in special, nu imi venea sa cred ca el a acceptat.
I-am spus lui Alex ca ma duc acasa sa fac un dus si sa mananc ceva dupa care ma duc la Kelly sa vorbesc cu ea, sa incerc sa indrept situatia .. daca mai aveam ce sa indrept. Asa cum ma asteptam, mi-a spus ca nu are rost si sa las totul asa dar ce mi s-a parut ciudat a fost ca parea aproape speriat ca o sa vorbesc cu ea.
Am mers pe jos pana acasa desi daca as fi luat un taxi as fi ajuns in maxim 20 min. Nu mai apucasem sa ma demachiez si, pentru ca incepusem sa plang, rimelul mi se intinsese pe fata asa ca mi-am pus ochelarii de soare. Eram obosita, mahmura si nervoasa asa ca mergeam un pic aiurea pe tocurile de 12 cm. Pe langa asta, eram imbracata cu o rochie scurta oarecum eleganta pentru ca inainte sa ma intalnesc cu Alex fusesem la aniversarea unui prieten. Totusi, nu mi s-a parut ca oamenii se uitau ciudat la mine. De fapt, nici nu cred ca mi-ar fi pasat, aveam alte probleme.
Mi-am umplut cada cu apa si am facut o baie lunga. De fapt, doar stateam intinsa in cada, fumam tigara dupa tigara si ma gandeam ce pot sa vorbesc cu Kelly. Cand mi-am dat seama ca apa aproape s-a racit si ca oricum nu o sa imi vina nicio idee despre ce as putea sa ii spun, mi-am luat halatul de baie pe mine si m-am dus in bucatarie. Mi-am facut o omleta pe care nu am putut sa o mananc nici macar jumate, apoi am baut o cafea si am continuat sa ma gandesc la Kelly si la ce i-am facut.
La un moment dat, cineva a sunat la sonerie. Nu asteptam pe nimeni asa ca nu m-am obosit sa ma ridic sa ma duc la usa sa vad cine e. Din pacate insista si suna intr-una asa ca m-am ridicat nervoasa de pe scaun si m-am dus spre usa.
-Izzy!! Stiu ca esti acasa, deschide! Trebuie sa vorbesc urgent cu tine!
Am incremenit in fata usii. Era vocea lui Kelly.