Îşi aminti [...] de el la şapte ani, cînd se decisese, încăpăţînat, să continue a crede în Moş Crăciun, chiar şi după ce ea şi Chet îi explicaseră că acesta nu era decît un mit.
― Dar şi Dumnezeu e numai un mit, nu-i aşa? întrebase Adam.
― Corect, răspunsese Chet, cel mai fanatic ateu pe care ea îl cunoscuse.
― Dar mulţi oameni mai cred încă în Dumnezeu, observase Adam. Aşa că am să cred în continuare în Moş Crăciun. Şi, atîta vreme cît voi crede în el, îmi va aduce mereu cadouri de sărbători.

(John Saul – Umbra)

Spuneam acum doua zile ca mi-am comandat Pretul sangelui de Tanya Huff. Abia azi mi-a venit, desi pe colet scrie “Servicii – Curier (24h)” ceea ce ar insemna ca trebuia sa o primesc luni.
Ma rog, nu asta e important. Sunt curioasa de ce pe site cartea costa 39 lei, pe carte scrie 39,9 lei, pe factura 36,6 lei dar am dat doar 31,92 lei .. Ok, imi convine sa platesc mai putin, dar … (click pe poze pentru a le mari)

Acum vreo 3 luni, cineva mi-a atras atentia ca “nu da bine la cititori” sa scrii pe blog ca iti e lene sa mai scrii. De data asta nu imi e lene sa scriu. De fapt imi e lene sa fac orice, dar nu are legatura cu blogul pentru ca pur si simplu nu am inspiratie.
Am citit mai demult pe blogul cuiva cum face sa ii vina ideile cand are chef sa scrie pe blog: se uita in jur, alege un obiect, il analizeaza, face legaturi si incepe sa scrie. Sau pune music playerul pe shuffle si in functie de numele melodiei gaseste o idee pentru un articol. La mine nu e atat de usor.
Cand mi-am facut blogul mi-am propus sa scriu despre orice, despre viata de zi cu zi .. in fine, tot ce imi venea mie in cap. Totusi, mi se pare ca scriu despre lucruri prea ‘ordinary’, plictisitoare chiar. Bine, nu as vrea sa scriu nici aberatii ‘profunde’ pe care sa nu le inteleaga nimeni pentru ca, vezi doamne, nu ar fi in stare sa imi inteleaga mintea geniala.

Ca niciodata pana acum, ma intristeaza faptul ca peste o saptamana si un pic incepe (calendaristic, cel putin) toamna. Nu pot sa spun ca imi place la nebunie un anotimp sau ca urasc un altul; imi place fiecare in felul lui. Totusi, anul acesta nu vreau sa vina toamna. Nu vreau sa se faca racoare, nu vreau sa incep facultatea, nu vreau sa fie totul trist afara (cel mai mare dezavantaj al toamnei ar fi ca totul e … gri; soarele nu mai straluceste ca vara, copacii raman goi, parca totul e trist), se intuneca din ce in ce mai devreme, etc. Prefer sa stau toata ziua degeaba si sa ma plang ca ma plictisesc si ca e prea cald decat sa vina toamna.

As vrea sa mai merg o data la mare, macar 3-4 zile, chit ca raman fara bani. In fond, banii vin si se duc indiferent cum il cheltui.

Acum ceva timp am aflat ca serialul Blood Ties este inspirat din cartile Tanyei Huff, Blood Books. Mi-am notat in telefon “victoria nelson books” dar abia saptamana trecuta am cautat pe Google cartile. Am aflat ca la noi a aparut doar prima din ele, pe care am comandat-o vineri. Deci ar trebui sa imi vina zilele astea.

Am gasit intamplator siteul Seriale Online si acum incerc sa ma hotarasc la ce pot sa ma uit. M-as uita la:
10 Things I Hate About You – am vazut unul sau doua episoade la TV si mi-a placut;
Blood Ties – imi place ideea, imi place Vicky, imi place Coreen, il ador pe Henry (o sa fac odata lista cu actorii mei preferati);
Californication – ca sa aflu de ce il urmaresc toti;
CSI New York – pentru ca pur si simplu imi place;
Desperate Housewives – pentru ca imi place totul la el;
Dexter – unul din cele mai bune seriale pe care le-am vazut (desi am vazut doar primul sezon .. momentan); unul din singurele pe care le-as revedea again and again and again;
Ghost Whisperer – Jennifer Love Hewitt e superba, e dulce, are cel mai frumos zambet … o ador :)
Gossip Girl – pentru cand ma plictisesc;
Grey’s Anatomy – m-am indragostit de serialul acesta acum vreo 2 ani, cand era la TVR 1 (da, stiu, au inceput sa il difuzeze si acum) si chiar vreau sa il vad iar; Meredith si Derek sunt cel mai frumos cuplu ever (oh, and I’m kinda in love with Patrick Dempsey) apropo, v-am zis vreodata de unde mi-a venit ideea cu numele pentru Izzy si Alex? :)
House M.D. – mai e nevoie de comentarii?
Sex and The City – idem House;
The O.C. – chiar imi e dor sa ma uit la el;
True Blood – idem Californication + imi plac cartile lui Charlaine Harris;
Seinfeld & Two and a Half Men - doua dintre cele mai bune seriale de comedie.

Acum va las, ma uit la seriale pana mi se face somn si ma culc.

Cand eram mica si mergeam la bunicii mei, eram foarte fascinata de biblioteca lor plina cu carti (bibliotecile, de fapt). Ma uimea faptul ca au citit toate acele carti, majoritatea nu doar o data.
La ultimele mele vizite, s-a intamplat sa ma gaseasca in fata cartilor, cautand ceva ce mi-ar putea placea. Bunicul meu mi-a recomandat “Elevul Dima dintr-a saptea” si “Invitatia la vals“, ambele scrise de Mihail Drumes. Mai mult din politele, le-am luat pe amandoua, desi nu credeam ca o sa citesc niciuna din ele. Ma gandeam ca avem gusturi diferite asa ca am amanat lectura lor cateva luni bune.
Totusi, ieri m-am hotarat sa citesc “Invitatia la vals”. In fond, nu aveam nimic de pierdut daca o faceam. Tot ieri am si terminat-o.
Personajul principal este Tudor, un student la Drept, care si bate joc de toate femeile cu care are relatii. Nu se implica niciodata intr-o relatie serioasa; scopul lui e sa seduca femeile apoi sa le paraseasca, acestea intorcandu-se mereu plangand la el, implorandu-l sa se impace. Asta ii facea cea mai mare placere.
Fara sa vrea, se indragosteste de Mihaela, vecina lui. Parea o fata greu de cucerit si tocmai de aceea isi dorea sa ii cada in brate. Intr-un final, ea cedeaza si intre ei incepe o frumoasa poveste de dragoste care, din pacate, se transforma intr-o drama care incepe cu o scrisoare de despartire pe care Tudor i-o trimite. Din acest moment, vietile amandorura se schimba. Finalul este unul tragic si trebuie sa recunosc ca am terminat cartea cu lacrimi curgandu-mi pe obraji, gandindu-ma mereu “dar daca nu i-ar fi trimis scrisoarea?…”
Nu e genul meu sa plang cand citesc o carte, nu mi s-a intamplat niciodata asta. Totusi, alt final nu cred ca i s-ar potrivi.

“Citeşte mai întîi, cititorule, istoria acestei iubiri şi după aceea îţi vei da seama de tot ce s-a întîmplat şi dacă cineva, în locul meu, ar fi procedat altfel. O aştern în aceste pagini fierbinţi, scrise la mare temperatură. Să nu crezi că-mi trag spuza pe turtă ca să mă arăt în ochii domniei tale altfel de cum sînt, pentru a-ţi capta simpatia. Nu. Voi povesti faptele cu o sinceritate nudă, dezolantă, exact cum s-au petrecut în realitate. Ştiu că nimeni n-are să mă întâlnească vreodată ca să arunce cu pietre în mine. Nu mă preocupă emoţia estetică, nici morala, nici mesajul generos. Nu fac literatură, ci aştern în aceste file o mare pasiune care altfel ar fi rămas necunoscută, pentru bunul motiv că pasiunile fug de lumină.“

Daca vreti sa o cititi, o gasiti aici.

Adevărul (…) este că sînt bolnavă. Un cancer a considerat că trupul meu ar fi o plăcută insulă paradiziacă, aşa că-şi petrece aici vacanţele, cu picioarele în oceanul sîngelui meu, bronzîndu-se la soarele inimii mele… Nu are nevoie de umbrelă, puţin îi pasă de insolaţie. Concediul lui plătit este pentru a mă face pe mine să mor.

În căutarea unui clasament al umanităţii, Antoine stabilise un barem universal care determina gradul de bogăţie pornind de la etalonul şosetă. Prima categorie, cei mai săraci, cei care nu au şosete; a doua categorie, cei mediu săraci, cei care au şosetele găurite; a treia categorie, cei mai bogaţi, care au şosete fără găuri.

Fiinţele umane seamănă frapant de mult cu automobilele lor. Unii au o viaţă fără opţiuni, care doar merge, nu prinde viteză prea mare, calează şi are deseori nevoie de reparaţii; este o viaţă în partea de jos a gamei, puţin solidă, care nu-şi protejează ocupanţii în caz de accident. Alte vieţi au toate opţiunile posibile: banii, dragostea, frumuseţea, sănătatea, prietenia, succesul, precum airbag-ul, A.B.S.-ul, scaunele tapisate cu piele, servodirecţia, motorul cu 16 supape şi aerul condiţionat.

Martin Page – M-am hotarat sa devin prost

later edit: am terminat cartea acum 5 min. in afara de cateva chestii amuzante, nu mi-a placut. ideea in sine presupun ca e buna dar degeaba, daca e scrisa aiurea (parerea mea)… ma asteptam mai mult de la ea, sincer, mi s-a parut a fi destul de citita. cred ca e potrivita pentru lectura pe tren sau daca mergi mai mult cu RATB-ul, ca sa nu te plictisesti pe drum.

Intereseaza pe cineva cartea Lirael (scrisa de Garth Nix)? Este scrisa in engleza, e intr-o stare excelenta.

Mai multe detalii despre ea:

To the north of modern England lies the Old Kingdom, a place of magic, necromancy and the constant threat of the rising of the Dead, controlled by a force even more evil and powerful than the most powerful necromancer. Only a wall of Charter magic keeps the Old Kingdom contained, and most of the modern world is blissfully unaware of the incredible kingdom that lies beyond the wall. Lirael is a Daughter of the Clayr: a sisterhood of Seers who live in the remote North and can See into the future. But Lirael still doesn’t have the Sight, although she is much older than the other girls. Still, she manages to get a post in the Library, a fantastic magical place with more than a hint of danger buried in long-forgotten rooms and passages. With her Disreputable Dog for company (a magical being Lireal created with the help of Charter and Free Magic) Lireal sets out on a quest to help save the Old Kingdom from a great evil. She meets up with the disconsolate Prince Sameth, who is extremely unhappy about his status as the heir to his mother the Abhorsen, who is responsible for leading the fight against the Dead. Sameth and Lireal must find Sameth’s old school friend Nick, who has unknowingly brought a great evil into the Old Kingdom which could destroy the kingdom entirely.