Apus peste apus
Ce iute trece timpul
Şi zorile s-au dus
Ce rece bate vântul
[phoenix-în umbra marelui urs]
de 5 minute stau în faţă pcului uitandu’mă în gol pe tastatură şi ascultând melodia de mai sus pe care am pus’o pe repeat. sunt atâtea litere care aşteaptă să apară dar, se pare că oricât aş încerca, ce apare nu arată bine. nu trebuie modelat, trebuie pur şi simplu şters. iar şi iar şi iar, în ciuda faptului că ştiu foarte bine despre ce vreau să scriu: amintiri.
mi se intalplă de multe ori să merg pe stradă şi să simt mirosul parfumului cuiva şi brusc să mă năpădească atâtea amintiri ..pentru că parfumul respectiv e asemănător sau acelaşi cu parfumul cuiva cu care am trăit acele amintiri.
mi se întâmplă să dau din întâmplare peste o poză şi să stau să mă uit la ea ceva timp. stau pur şi simplu şi privesc atentă fiecare detaliu şi îmi aduc aminte de atât de multe.
de data asta amintirile au fost aduse de o melodie. phoenix-în umbra marelui urs. stau pe scaun cu capul pe spate şi îmi aduc aminte. totul se petrecea prin septembrie, pe la începutul şcolii. aveam o perioadă mai nasoală în relaţie şi era să îl pierd pe el dar în schimb am cunoscut multe persoane care, la fel ca mine, aveau probleme în familie sau la şcoală sau cu prietenii. nu’mi mai plăcea la şcoală, cei din clasă nu sunt ca mine, nu ma înţeleg. pentru unii din ei viaţă înseamnă bamboo, gossip, maxx, cocktailuri, poze cu bot pentru hi5, cele mai lucioase cizme, cele mai scurte fuste ..sau sa reuseasca sa fie cu fete d’astea. iar pentru restul viaţa înseamnă să reuşească să gaseasca pe cineva cu care sa’si piarda virginitatea (baietii) sau sa aiba primul iubit (fetele). în fine ideea era că nu mă simţeam în largul meu la şcoală, noroc cu laura că e cu mine în clasă altfel era f posibil să mă transform intr’o cocalară sau pitipoancă. aşa că la şcoală mergeam doar ca să nu’mi iau absente şi ca să’mi iau câteva note. în rest, stăteam cu noii prieteni. aproape zilnic. mă simţeam bine printre ei, erau că mine. ascultau aceeaşi muzică, umblau prin aceleaşi locuri, le păsa de şcoală la fel de mult cum îmi păsa mie .. nu ne trebuia mult, doar 5 lei pentru o bere la 2 l şi un pachet-2 de ţigări. şi caterincă.
păcat că acum s’au schimbat atâtea, păcat că mai ţin legătură doar cu câţiva dintre ei…
Ce iute trece timpul
Şi zorile s-au dus
Ce rece bate vântul
[phoenix-în umbra marelui urs]
de 5 minute stau în faţă pcului uitandu’mă în gol pe tastatură şi ascultând melodia de mai sus pe care am pus’o pe repeat. sunt atâtea litere care aşteaptă să apară dar, se pare că oricât aş încerca, ce apare nu arată bine. nu trebuie modelat, trebuie pur şi simplu şters. iar şi iar şi iar, în ciuda faptului că ştiu foarte bine despre ce vreau să scriu: amintiri.
mi se intalplă de multe ori să merg pe stradă şi să simt mirosul parfumului cuiva şi brusc să mă năpădească atâtea amintiri ..pentru că parfumul respectiv e asemănător sau acelaşi cu parfumul cuiva cu care am trăit acele amintiri.
mi se întâmplă să dau din întâmplare peste o poză şi să stau să mă uit la ea ceva timp. stau pur şi simplu şi privesc atentă fiecare detaliu şi îmi aduc aminte de atât de multe.
de data asta amintirile au fost aduse de o melodie. phoenix-în umbra marelui urs. stau pe scaun cu capul pe spate şi îmi aduc aminte. totul se petrecea prin septembrie, pe la începutul şcolii. aveam o perioadă mai nasoală în relaţie şi era să îl pierd pe el dar în schimb am cunoscut multe persoane care, la fel ca mine, aveau probleme în familie sau la şcoală sau cu prietenii. nu’mi mai plăcea la şcoală, cei din clasă nu sunt ca mine, nu ma înţeleg. pentru unii din ei viaţă înseamnă bamboo, gossip, maxx, cocktailuri, poze cu bot pentru hi5, cele mai lucioase cizme, cele mai scurte fuste ..sau sa reuseasca sa fie cu fete d’astea. iar pentru restul viaţa înseamnă să reuşească să gaseasca pe cineva cu care sa’si piarda virginitatea (baietii) sau sa aiba primul iubit (fetele). în fine ideea era că nu mă simţeam în largul meu la şcoală, noroc cu laura că e cu mine în clasă altfel era f posibil să mă transform intr’o cocalară sau pitipoancă. aşa că la şcoală mergeam doar ca să nu’mi iau absente şi ca să’mi iau câteva note. în rest, stăteam cu noii prieteni. aproape zilnic. mă simţeam bine printre ei, erau că mine. ascultau aceeaşi muzică, umblau prin aceleaşi locuri, le păsa de şcoală la fel de mult cum îmi păsa mie .. nu ne trebuia mult, doar 5 lei pentru o bere la 2 l şi un pachet-2 de ţigări. şi caterincă.
păcat că acum s’au schimbat atâtea, păcat că mai ţin legătură doar cu câţiva dintre ei…
