Archive for October, 2009

Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns si l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la infinit. Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune “te iubesc” şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii.

As we grow up, we learn that even the one person that wasn’t supposed to ever let you down probably will. You will have your heart broken probably more than once and it’s harder every time. You’ll break hearts too, so remember how it felt when yours was broken. You’ll fight with your best friend. You’ll blame a new love for things an old one did. You’ll cry because time is passing too fast, and you’ll eventually lose someone you love. So take too many pictures, laugh too much, and love like you’ve never been hurt because every sixty seconds you spend upset is a minute of happiness you’ll never get back. Enjoy Life, there’s plenty of time to be dead! (Garcia Marquez)

[sursa]

link exchange

sunt conştientă de faptul că majoritatea din cei cu care fac link exchange nu îmi citesc blogul, dar măcar din când în când încercaţi să o faceţi.
de când am mutat linkurile respective în footer am primit vreo 3-4 mailuri care sună ceva de genul: “m’am uitat atent pe blogul tău dar nu mi’am mai văzut linkul. de ce l’ai şters?“.
măcar dacă v’a
ţi fi uitat… oricum, văd că degeaba am scris pe blog că am mutat linkurile. doar nu vreţi să vă anunţ pe fiecare în parte, nu?
şi încă ceva: dacă am făcut link exchange şi tu mă ştergi din blogroll fără să mă anunţi, nu mai da mail sau comentariu în care să te iei de mine pentru că ti’am şters linkul. în fond, eu ar fi trebuit să fac asta.

din seria: Alina e mereu nemultumita

ma enerveaza la culme oamenii care se baga’n vorba pe mess cand am la status “busy”, “dnd”, “am treaba”, “nu sunt”, etc.
eu fac partea din acei oameni care au mereu Y!M deschis, chiar daca vorbesc sau nu cu cineva. chiar daca am treaba pe blog sau instalez vreun program sau editez o poze inca sunt online pe mess. dar asta nu inseamna ca puteti sa ma deranjati cand aveti chef. e greu sa cititi un status?
ok, inteleg, poate ai ceva de discutat cu mine. atunci intreaba daca pot sa vorbesc sau daca ma deranjezi sau ceva. dar NU ma mai intrebati “ce faci?:D” sau “esti?” ..
cand am treaba cu cineva si are “nu sunt” la status ii spun pur si simplu “scuze ca te deranjez, cand nu mai ai treaba da’mi un buzz. ms”. e greu sa faceti asa??

ma enerveaza si persoanele care’mi multumesc cand le fac loc pe scara rulanta la metrou. de fapt, ma enevreaza ca s’a ajuns sa se multumeasca pentru un gest care e absolut normal.

aaah si ma enevreaza ca trebuie sa plec in 5 minute de acasa si inca nu sunt gata pentru ca stau sa scriu pe blog. scuzati, deci, lipsa diacriticelor dar ma grabesc.

blog & Rammstein

după cum vedeţi, am schimbat (din nou) tema, cu una mai colorată. blogurile de la link exchange le’am mutat în footer ca să nu mai ocupe spaţiu degeaba în sidebar. îmi place că tema are şi nişte widget’uri speciale pentru twitter, flickr dar şi cel pe care îl am pe sidebar sub calendar unde apar arhiva, postarile cu cele mai multe comentarii şi ultimele comentarii primite. deasemenea, am instalat şi Smart Youtube, un plugin care îmi este extrem de folositor având în vedere că altfel nu pot să pun niciun clip de pe YouTube.
în altă oridine de idei, am downloadat în sfârşit ultimul album Rammstein, “Liebe Ist Für Alle Da”. normal, nu am fost dezamăgită, melodiile sună foarte bine. momentan preferatele mele sunt Donaukinder, Ich Tu Dir Weh, Wiener Blut şi bineînţeles, Pussy.

când eram mică am fost muşcată de un câine. tot ce ţin minte e că m-a muşcat de picior, am căzut în nisip [eram într'un loc de joacă de copii] şi am început să plâng; am fost la spital, mi’au făcut injecţii şi cam asta a fost.
mi’am adus aminte de asta pentru că ieri l’a muşcat pe unul un câine. m’am dus în staţie la autobuz. am văzut că era un grup mare de babe şi moşi dar nu m’am băgat între ei să văd ce să întâmplă. am văzut doar că era un om pe bancă cu o femeie lângă el. apare o babă în faţă mea:

-ce s’a întâmplat????
-nu ştiu, acum am venit …

imediat a dispărut de lângă mine şi s’a dus repede în faţă să afle ce s’a întâmplat. după ce toţi au aflat de la diferite babe că omul a fost muşcat de câine, mai mulţi au început cu sfaturi:

-eu am văzut că era un câine acolo care părea rău şi d’aia nu am luat’o pe acolo!
-merg pe aici în fiecare zi, nu muşcă ăştia
-vezi, domne, de acum să nu mai ieşi din casă fără să ai ceva cu care să’i loveşti, ascultă la mine!
-eu iubesc animalele dar câinii ăştia trebuie toţi eutanasiaţi că uitaţi ce fac, aşa ceva nu se poate

după ce a venit ambulanţa şi l’a luat [app, unul din asistenţi era atââât de bun..], am auzit o babă vorbind la mobil: “….şi am stat aici în staţie că era un domn muşcat de câine”. mda. sper că dacă o să păţesc vreodată ceva să fie în cel mai ascuns colţ din lume, m’as suporta atâtea babe bârfitoare în jurul meu.

ce zi frumoasă!

~8.50: mergeam să mă întâlnesc cu laura. am trecut pe lângă un moş care’şi plimba câinele. bine, de fapt câinele nu se plimba, se oprise să’şi facă nevoile şi dădea cu picioarele din spate în pământ aruncând pământ în cei din spatele lui. m’am dat 2-3 m mai încolo dar tot m’a nimerit cu pământ în umăr. DOAR pământ, nu avea altceva în el …sper.
~9:10: m’a lovit o pasăre în cap. în obraz de fapt. suspectez că era fumată şi d’aia …
9:50: beam ciocolată caldă. un copil m’a lovit în picior cu o minge de baschet. din fericire nu am dat pe mine.
ora de romană: test. toată ora am aşteptat o revelaţie divină dar nu am primit-o. am luat 2.
~14:30: am dat cu piciorul în colţul de la mobilă
15:06: am descoperit că mi s’a umflat piciorul unde m’am lovit şi o să am ditamai vânataia.

hmm, dar parcă nu se compară cu dimineaţă când am dat cu mâna peste termos care a căzut peste castronul de cereale vărsându’le pe scaun + covor + perete + pc. şi da, termosul a căzut şi el pe jos. acum e la gunoi, spart.

later edit: era sa’mi cadă mp4′ul în canal. a căzut la 20 cm mai încolo.