Am început în sfârşit să mă obişnuiesc cu şcoala, cu toate orele şi profesorii, cu trezitul devreme zi de zi, etc. Da, cam târziu totuşi, eu trecut 2 luni de când a început şcoala şi mai sunt doar 3 săptămâni până la vacanţă. O să încep tezele săptămâna viitoare .. iee .. până acum nu am învăţat deloc la geografie dar totuşi în comparaţie cu latina, la care nu ştiu nimic şi nici nu am fost deloc anul ăsta, o să mă descurc mult mai bine. Dar în afară de şcoală, totul merge bine :)

Mă gândeam să îmi fac un jurnal. De ce? În primul rând pentru că aş avea ce face când m’aş plistisi şi în al doilea rând pentru că mi’ar place ca peste ani să’l găsesc şi să îl recitesc. Totuşi, trebuie să’mi cumpăr întâi un caiet drăguţ :) În fond, celelalte două jurnale ale mele, de când era mai mică, sunt foarte drăguţe: unul are lăcăţel iar celălalt e roşu şi îl are pe Winnie the Pooh desenat pe el.

În altă ordine e idei, am făcut puţin “curat” pe blog azi. Am şters câteva bloguri care ori nu-mi plăceau absolut deloc şi nu ştiu de ce le aveam acolo, ori erau “părăsite”, ori erau chiar închise. Că veni vorba, de ce să-ţi muţi sau închizi blogul dar să nu anunţi?

Am comandat şi două cărţi azi, Ring 2 şi Spaime şi scârbe în Las Vegas. Am găsit întâmplător site’ul şi am văzut că au foarte multe cărţi la reducere de ~50%. Aruncaţi o privire pe acolo, poate găsiţi ceva ce v’ar putea interesa.

Primită de la Inka (acum câteva zile, dar abia azi mi’am făcut în sfârşit chef să scriu pe blog).

În ce fel de animal ai vrea să te reîncarnezi?
Mi’ar place să fiu o pisică, neapărat de casă. Să fiu alintată, mângâiată şi să lenevesc toată ziua.

Ce ţi-ar lipsi cel mai mult în viaţă?
Greu de zis .. ar fi multe. Dragostea, în special.

Ce apreciezi cel mai mult la o persoană?
În primul rând sinceritatea. Îmi plac oamenii care spun verde-n faţă tot ce gândesc (păcat că nu cunosc prea mulţi aşa).

Care-i culoarea preferată pentru haine?
Hmm, depinde de ce stare am. Negru, mov, alb, maro, uneori roşu.

O călătorie pe care ai vrea să o faci şi ţara pe care ai vrea să o vizitezi?
Cred că aş vrea să vizitez Anglia, Italia, poate chiar şi Franţa deşi urăsc limba lor, Dubai (mă rog nu e ţară, dar ..), Grecia .. ar fi multe.

Citatul/zicala preferată:
Everybody lies. (House); You go to Hell! You go to Hell and you die! (Mr. Garrison – South Park)

Ce ţi-ar plăcea cel mai mult să faci?
Să plec intr’o scurtă vacanţă cu prietenul meu.

Dacă nu ai face ceea ce faci în fiecare zi, cu ce altceva ai dori să-ţi umpli timpul?
Sincer, aş vrea să nu’mi mai umplu timpul cu nimic. Să pun pauză la viaţă câteva zile şi să nu mai fac nimic ..

Era sa uit .. o dau mai departe catre: Laura, Pufa, inside my head, Doamna Nusha, Jeanne Dark si cui o mai vrea.

în timpul orei de filosofie, când profesorul preda:
o colegă: mai încet!
proful: şi mai adânc?:>

în vacanţa dintre clasa a7a şi clasa a8a am fumat prima ţigară. era viceroy roşu. până atunci eram total împotriva fumatului şi eram foarte sigură că nu voi fuma niciodată. totuşi, m’am gândit să încerc pentru că verişoara unui prieten fuma. câteva zile am “fumat” vreo 2-3 ţigări/zi. bineînţeles, habar nu aveam să fumam, mai mult ne jucam. după aceea nu am mai fumat deloc …până în liceu.
în a9a am început să mai fumez o ţigară din când în când. nu ca să fiu “cool”, chiar mă ascundeam de colegi. totuşi, uşor-uşor am ajuns să fumez de faţă cu oricine -- colegi, prieteni, părinţi, chiar şi profesori.
partea bună -- dacă există aşa ceva la fumat -- este că nu fumez exagerat de mult (un pachet mă ţine ~ 3 zile) şi nu dau bani pe ţigări, mi le cumpără mama. totuşi, la fel ca orice fumător, vreau să mă las -- deşi nu recunosc asta prea uşor. am încercat de mai multe ori dar mi-e destul de greu. la început spuneam că nu sunt dependentă şi pot să mă las oricând. acum folosesc asta ca motiv pentru care nu mă las.
cel mai mult nu am fumat 2 săptămâni şi ceva. stăteam printre fumători dar nu simţeam nevoia să fumez absolut deloc şi eram destul de mândră de mine. bine, intr’o seară o “prietenă” m’a făcut să aprind totuşi o ţigară. mda, mă susţinea foarte mult, în loc să mă felicite a reuşit să mă facă să fumez iar. evident, nu a fost doar vina ei, nu prea am voinţă ..  (nu am pus prietenă între ghilimele neapărat pentru asta, ci pentru că s-a dovedit a fi o jigodie prefăcută, dar asta e altă poveste) ..
totuşi, în perioada aceea fumam destul de mult, cam un pachet pe zi aşa că 2 săptămâni şi ceva fără nici o ţigară a fost destul de mult. şi nu, nu mi’a fost greu chiar deloc. poate că va părea foarte ciudat dar am reuşit să mă las de fumat ….citind o carte. la început eram foarte sceptică dar pe parcurs începusem să am o altă părere despre ţigări aşa că citeam cartea cât de încet puteam pentru că .. îmi era frică să o termin. sună stupid, ştiu. mi-a luat 3 zile să o citesc. dar nu am fumat nici măcar o ţigară după aceea deşi stăteam doar printre fumători.
m-am decis să încerc să mă las iar de fumat când am văzut întâmplător cartea respectivă şi mi-am adus aminte cât de uşor mi-a fost. totuşi, cartea costă ~20 lei şi e destul de subţire (ştiu că 20 lei nu sunt cine ştie ce dar încerc să strâng nişte bani .. ) iar de pe pc e obositor să citesc. aşa că am tras-o la imprimantă şi am început să o citesc azi. o să încerc să fac un fel de jurnal în care să scriu cât de uşor/greu o să-mi fie să mă las de fumat.
dacă vreţi să vă lăsaţi de fumat vă recomand cu cea mai mare căldură să citiţi şi voi În sfârşit nefumător  -- Allen Carr

Vrei să o ai doar pentru tine dar ştii bine că nu poţi. Dar e mai interesantă tocmai pentru asta. Nu te vrea şi asta te enervează. Şi chiar dacă te-ar vrea, ţi-ar fi imposibil să o ai. Pe alta o ai deja dar ai început să nu te mulţumeşti doar cu atât. Vrei mai mult chiar dacă nu meriţi. De fapt, începi să meriţi să pierzi şi ceea ce ai acum. Ar trebui să-ţi pese că tu însuţi aparţii cuiva.

Niciodată nu a suportat ideea că este minţită. Încearcă să fie cât mai sinceră cu oricine dar nimeni nu apreciază asta şi mulţi o mint. Nu “omit” să îi spună ceva ci o mint în faţă fără niciun regret. Dar ea nu poate accepta asta. Îşi deschide sufletul în faţa multora şi vrea ca şi ei să facă asta deşi ştie că e imposibil.
S’a hotărât să meargă la Adevăr. A vrut să îl cunoască şi să îl întrebe ..orice îi va trece prin cap. S-a gândit la atâtea întrebari pe care să i le pună şi era atât de entuziasmată că va află doar adevărul.
Într-o zi s-a decis: astăzi e ziua când va porni în căutarea Lui. Mergea spre el pe străzi cunoscute de ea însă totul părea diferit. În depărtare nu se vedea decât ceaţă. S-a dus înspre ea gândindu-se că acolo îl va găsi pe Adevăr ascuns.
Păşea încet. Începuse să i se facă frică. Aşteptase mult timp să-şi facă curaj să plece în căutarea Lui şi acum .. când era atât de aproape de el .. îi era frică.
S-a oprit în loc. S-a întors brusc şi a plecat.
A preferat să trăiască în visare decât să afle adevărul.